Viorel Cosor: A Master of Contrasts Defined by SINTROPIA

Author: Ciprian Radovan

Location: Timișoara, Romania

Date: October 4, 2019

Viorel Cosor Collection

In the aftermath of World War II, painting bore the marks of profound humanistic crises. Movements such as American "action painting," French "Tachisme," and the broader "gesturalism" emerged as enduring alternatives in modern art.​

Postmodern abstract expressionism remains relevant today, reflecting contemporary anxieties—from terrorism and nuclear threats to ecological disasters and climate disruptions. This new expressionism encompasses both dramatic-depressive nuances and vitalist reactions. In Romanian painting, it combines elements of abstract surrealism with the dynamic nature of gesturalism.​

Viorel Cosor, an undisputed master of contrasts, presents a comprehensive program titled "SINTROPIA," avoiding specific, pseudo-philosophical, or poetic titles. This concept synergistically unites various language elements—stain, line, point, optically active insertions, and detailed vibrations with sharp contrasts.​

Favoring large surfaces, Cosor expresses his inner restlessness and dreams through two main approaches: a cumulative, baroque-vermicular style with abstract-surrealist implications, and a selective one focusing on detail, concentrated gestures, and accentuated contrasts, masterfully enhanced by essentialized chromatic accents.​

His structural simultaneism, alternating contrasts with calm areas, and the almost obsessive use of black-and-white relationships correspond to an apparently convulsive interior marked by great sincerity. This approach stands in contrast to the aesthetic successes of many current abstract expressionists, yet remains far from sadness or tragic drama, being essentially predominantly vitalist.​

A fervent practitioner of painting, Viorel Cosor achieves works of subtle spontaneity. His authentic state, passionately lived with discreet lyricism under dramatic appearances, experiences seemingly stormy outbursts, compositionally well-structured, and often rich in continuous inventiveness within a consistently defined personal system.​

In his current phase, that of SINTROPIA, Viorel Cosor defines himself more decisively and ranks among the best contemporary Romanian painters.​

— Ciprian Radovan, Timișoara, October 4, 2019

---

Original Text in Romanian

Viorel Cosor, un maestru al contrastelor, definit plenar în SINTROPIA,

un gestualism simultaneist post modern

            În pictura de după cel de al doilea război mondial, purtând insemnele evenimentelor dramatice de atac distructiv la esenţele umanismului, urmele adânci ale ororilor şi ale şiroaielor de sânge şi lacrimi, ca o destrămare existenţială  de mare amploare, pictura de tip “action  painting” ( varianta americană), “taşismul” (varianta franceză), sau  generalizat, “gestualismul”, a constituit o alternativă impunătoare, de lungă durată, în ceeace obişnuim să denumim arta modernă.

            Expresionismul abstract postmodern s-a dovedit totuşi viabil, fiind un corespondent al dramatismului zilelor noastre şi al spaimelor de tot felul, mergând de la terorism şi ameninţarea nucleară permanent, până la dezastrele ecologice şi perturbările climatice. Totodată, acest nou expresionism implică atât nuanţe dramatic-deprimante, cât şi reactivităţi stenic-vitaliste. La nivel vizionar, fiind o tendinţă viabilă şi persistentă, în arta actuală şi în special în pictura românească, asociază amintiri ale suprarealismului abstract cu specificul convulsiv sau vitalist-spectaculos al gestualismului propriuzis.

            Un maestru al contrastelor, Viorel Cosor, a cărui autenticitate este indiscutabilă, îşi propune şi soluţionează un program generic, sub un titlu atotcuprinzător, SINTROPIA (evitând titluri particularizate, pseudofilozofice sau poetice), prin care subliniază că asociază în acelaşi loc (tropos), cumulative şi sinergetic, diversele elemente de limbaj, pată, linie, punct, inserţii optic active, vibraţie-detaliu cu raporturi tranşante.

Artistul, preponderent adept al marilor suprafeţe, îşi etalează neliniştea interioară, zbuciumul sau visarea, prin cele două direcţii ale preocupărilor sale, una cumulativă, vermicular-barocă şi cu implicaţii suprarealist-abstracte, şi o alta, selectivă, cu accent pe detaliu, pe gestul focalizat şi contrastul accentuat, potenţat cu măiestrie prin accente cromatice esenţializate.

Simultaneismul structural, alternarea contrastelor cu zone de linişte, folosirea aproape obsedantă a raporturilor alb-negru, în special ca macrodominante, dar si ca linie sau punct, corespund unui interior aparent convulsiv, de o mare sinceritate (în opoziţie cu reuşitele calofil-estetizante ale multor expresionişti abstracţi actuali), totuşi departe de tristeţe sau dramatism tragic, în esenţă  predominant stenic şi vitalist.

Un practician înverşunat al picturii, Viorel Cosor reuşeşte finalizări ale lucrărilor sale de o subtilă spontaneitate.

Starea sa autentică, trăită cu patimă, de un lirism discret, sub aparenţe dramatice, cunoaşte declanşări aparent furtunoase, superlativ închegate compoziţional, şi cel mai adesea, foarte spumoase în inventivitatea lor continuă, derulată în cadrul unui sistem personal, consistent definit.

În etapa de astăzi , cea a SINTROPIEI,  Viorel Cosor se autodefineşte parcă mai tranşant şi se înscrie în rândul celor mai buni pictori români ai prezentului.

                                                    Ciprian Radovan, Timişoara, 4 Octombrie 2019